Diprotodon

Diprotodon, numit și wombat uriaș, gen dispărut de marsupial clasificat în subordinul Vombatiformes și considerat a fi cel mai mare grup cunoscut de mamifere marsupiale. Diprotodon a trăit în timpul Epocii Pleistocene (acum 2,6 milioane de ani până acum 11.700 de ani) în Australia și este o rudă apropiată a wombaturilor și koala în viață. Numele său în latină înseamnă „doi dinți înainte.”

Similar cu wombaturile și koala în viață, Diprotodon era patruped și se hrănea cu materii vegetale. Cu toate acestea, Diprotodon era mult mai mare, având o înălțime de aproximativ 1,8 metri la umăr și o lungime de până la 4 metri. Se crede că cele mai mari exemplare ar fi cântărit mai mult de 2.700 kg (aproximativ 3 tone) în timpul vieții. Diprotodon împărtășește multe trăsături scheletice, craniene și dentare cu verii săi moderni, inclusiv doi incisivi inferiori lungi și proeminenți în față care se ocludeau (adică erau aduși în contact) cu patru incisivi superiori de formă pătrată. Molarii și premolarii săi prezentau o serie de lopate (crestături) care mergeau transversal de la obraz la limbă. Aceste structuri au oferit probabil un mecanism de mestecat cu grătare, astfel încât Diprotodon a zdrobit și mărunțit materialul vegetal din dieta sa într-un mod similar cu cel al cangurilor moderni. Craniul era masiv și îngust, cu o deschizătură nazală neobișnuit de mare, ceea ce sugerează că animalul avea un nas mare sau, eventual, un trunchi scurt, asemănător cu cel al unui tapir.

Dimorfismul sexual – adică diferențele de înfățișare dintre masculii și femelele aceleiași specii – a caracterizat, de asemenea, Diprotodon, masculii fiind substanțial mai mari decât femelele. Dimorfismul se găsește, de asemenea, la unele marsupiale în viață, inclusiv la cangurul roșu (Macropus rufus), cangurul cenușiu de est (M. giganteus) și cangurul cenușiu de vest (M. fuliginosus). Diferența de mărime a sexelor implică faptul că Diprotodon avea un sistem de împerechere poliginic, care se caracterizează prin faptul că un singur mascul se împerechează cu mai multe femele. În unele situri, au fost recuperate un număr mare de indivizi de un singur sex, ceea ce sugerează că aceștia trăiau în turme segregate sexual cel puțin o parte a anului.

Diprotodon a evoluat din Euryzygoma în urmă cu aproximativ două milioane de ani, iar mai târziu este posibil să fi deviat în până la trei specii. Din cauza dimensiunilor sale mari, Diprotodon este considerat (alături de rinoceri, elefanți, hipopotami și cai) ca fiind un megaherbivor. Megaherbivorele de pe multe continente au dispărut în timpul Pleistocenului târziu. Se crede că Diprotodon a cedat presiunii vânătorii legate de expansiunea populației umane din Australia. Ultima apariție a lui Diprotodon a avut loc în urmă cu aproximativ 46.000 de ani. Dispariția sa a făcut parte dintr-o extincție mai generală a mamiferelor mari din Australia care a avut loc între 72.000 și 44.000 de ani în urmă, când 14 din 16 genuri de mamifere mari au dispărut.